Second Message of Ayatollah Khamenei to the Western Youth in Romanian

În numele Lui Dumnezeu, Cel Binefăcător și Milostiv

Adresat Tineretului din Țările Occidentale

Evenimentele amare pricinuite de un terorism orb în Franța m-au determinat încă o să vă vorbesc vouă, tinerilor. Pentru mine, este regretabil că astfel de incidente sun cele care creează cadrul pentru dialog, dar adevărul este că, dacă problemele dureroase nu creează bazele pentru găsirea unor soluții și a consultării reciproce, atunci daunele cauzate vor fi multiplicate.



Durerea oricărei ființe umane, de oriunde în lume, provoacă durerea unei alte ființe umane. Vederea unui copil care-și pierde viața sub ochii celor dragi, a unei mame a cărei bucurie pentru familia ei se transformă în doliu, a unui soț care aleargă ținând pe brațe corpul neînsuflețit al soției, a spectatorului care nu știe dacă va vedea scena finală a vieții, toate acestea sunt scene care trezesc emoțiile și sentimentele oricărei ființe umane. Orice persoană care a beneficiat de afecțiune și umanitate este tulburată la vederea unor asemenea scene - fie că se întâmplă în Franța sau în Palestina, în Irak, Liban sau Siria.



Fără nicio îndoială, cei peste un miliard și jumătate de musulmani sunt încercați, de asemenea, de aceleași sentimente, și sunt dezgustați și revoltați de făptașii și indivizii responsabili de producerea acestor calamități. Problema, însă, este că, dacă durerea de astăzi nu este folosită la construirea unui viitor mai bun și mai sigur, atunci aceasta se va transforma doar în amintiri amare și inutile. Eu cred cu adevărat că doar voi, tinerii, învățând lecțiile greutăților de astăzi, aveți puterea de a descoperi noi mijloace pentru construirea viitorului, și puteți fi un baraj în fața căilor greșite care au adus Occidentul în impasul actual.



Este adevărat că, astăzi, terorismul este neliniștea noastră comună. Cu toate acestea, trebuie să știți că insecuritatea și tensiunile pe care le-ați experimentat în timpul evenimentelor recente, sunt diferite față de durerea pe care oamenii din Irak, Yemen, Siria și Afganistan au trăit-o timp de mai mulți ani, iar această diferență se regăsește în două planuri. În primul rând, deoarece lumea islamică a fost victima terorii și brutalității într-o măsură mult mai mare, atât din punct de vedere teritorial cât și cantitativ, precum și pentru o perioadă mult mai lungă în timp. În al doilea rând, deoarece, din păcate, această violență a fost susținută de anumite mari puteri, prin diferite metode și mijloace eficiente.



Astăzi, există foarte puțini oameni care sunt neinformați în legătură cu rolul Statelor Unite ale Americii în crearea, cultivarea și înarmarea al-Qaeda, a talibanilor și a succesorilor lor de rău-augur. În afară acestui sprijin direct, susținătorii fățiși și bine-cunoscuți ai terorismului de tip takfiri - în ciuda faptului că dețin cele mai îmapoiate sisteme politice - se etalează ca aliați ai Occidentului, timp în care cei mai inovatori, strălucitori și mai dinamice democrați din regiune sunt suprimați fără milă. Răspunsul plin de prejudecăți al Occidentului în fața mișcării de trezire din lumea islamică este un exemplu ilustrativ al politicilor occidentale contradictorii.



Cealaltă parte a acestor politici contradictorii se regăsește în sprijinirea terorismului de stat al Israelului. Populația asuprită din Palestina a trăit cel mai rău tip de terorism din ultimii șaizeci de ani. Cetățenii din Europa s-au refugiat acum în casele lor pentru câteva zile și au evitat să fie prezenți în locuri aglomerate - dar de zeci de ani o familie palestiniană trăiește în nesiguranță, chiar și în propria casă, din cauza mașinăriei morții și distrugerii utilaje regimului sionist. Ce fel de violență atroce este astăzi comparabilă cu cea a construcțiilor din coloniile regimului sionist?



Acest regim - fără a fi în mod serios și semnificativ cenzurat de către aliații săi influenți, sau chiar de către așa-numitele organizații independente internaționale - demolează în fiecare zi casele palestinienilor, și le distruge grădinile și fermele. Aceste acțiuni se realizează fără ca măcar să li se acorde oamenilor timp să-și adune lucrurile sau produsele agricole, ba chiar, de obicei, acțiunile se petrec sub ochii îngroziți și plini de lacrimi ai femeilor și copiilor care asistă la bătăile brutale la care sunt supuși membrii familiei lor, iar, în unele cazuri, unele dintre aceste persoane sunt târâte spre camere de tortură înspăimântătoare. Oare, în lumea de astăzi, există alte violențe la o asemenea scară și de asemenea proporții, care să se întindă pe o perioadă atât de lungă de timp?



Dacă împușcarea unei femei, în mijlocul străzii, pentru infracțiunea de a protesta împotriva unui soldat care este înarmat până în dinți nu este terorism, atunci ce este? Această barbarie, deoarece este vorba despre o acțiune a forțelor armate ale unui guvern de ocupație, nu ar trebui să fie numită extremism? Sau, poate, doar pentru că aceste scene au fost văzute în mod repetat pe ecranele de televiziune în ultimii șaizeci de ani, nu ar mai trebui să ne provoace conștiința?!



Invaziile militare asupra lumii islamice din ultimii ani - soldate cu nenumărate victime - sunt un alt exemplu al logicii contradictorii a Occidentului. Țările agresate, în afara prejudiciului uman pe care l-au suferit, și-au pierdut și infrastructura economică și industrială, mișcarea lor către creștere și dezvoltare a fost oprită sau întârziată și, în unele cazuri, au fost aruncate înapoi cu zeci de ani. Cu toate acestea, li se cere cu brutalitate să nu se considere oprimate. Cum se poate ca o țară să fie transformată în ruine, să-și vadă orașele și satele acoperite de praf și apoi să i se spună, vă rugăm să nu vă consedarați asupriți? În loc să fie ademenită să nu vadă și să nu pomenească dezastrele, nu ar fi mai bune niște scuze sincere? Durerea pe care lumea islamică a suferit-o în acești ani din cauza ipocriziei și duplicității invadatorilor nu este deloc mai mică decât durerea provocată de prejudiciului material.



Dragi tineri! Am speranța că voi - acum sau în viitor - veți putea schimba această mentalitate coruptă de duplicitate, o mentalitate a cărei abilitate este de a ascunde obiectivele pe termen lung și de a împodobi scopurile răuvoitoare. În opinia mea, primul pas spre crearea de securitate și pace este reformarea acestei mentalități născătoare de violență. Până când standardele duble vor domina politicile occidentale, până când terorismul - din punctul de vedere al puternicilor săi susținători - va fi împărțit în "bun" și "rău", și până când interesele guvernamentale vor avea prioritate în fața valorilor umane și etice, rădăcinile violenței nu ar trebui căutate în alte locuri.



Din păcate, de-a lungul anilor, aceste rădăcini au pătruns în adâncurile politicilor culturale occidentale și au provocat o invazie înceată și silențioasă. Multe țări ale lumii se mândresc cu culturile lor locale și naționale, culturi care, prin dezvoltare și regenerare, au nutrit profund, de secole, societățile umane. Lumea islamică nu este o excepție de la acest lucru. Cu toate acestea, în epoca actuală, lumea occidentală, folosind instrumente avansate, insistă pe clonarea și replicarea culturii sale pe o scară globală. Consider că impunerea culturii occidentale asupra altor popoare și vulgarizarea culturilor independente este o formă de violență tăcută și deosebit de nocivă.



Umilirea unor culturi bogate și insultarea celor mai onorate părți ale acestora se petrece în timp ce cultura oferită în mod alternativ nu este în niciun fel calificată pentru a deveni cultură înlocuitoare. De exemplu, cele două elemente ale "agresiunii" și "promiscuității morale", care, din păcate, au devenit principalele elemente ale culturii occidentale, au degradat chiar poziția și acceptabilitatea regiunii sursă.



Așadar, acum întrebarea este aceasta: suntem noi „păcătoși" pentru că nu ne dorim o cultură agresivă, vulgară și prostească? Oare suntem vinovați pentru că blocăm potopul de indecență, care este îndreptat spre tineretul nostru, sub diferite forme de așa-zisă artă? Nu neg importanța și valoarea interacțiunii culturale. Ori de câte ori aceste interacțiuni sunt efectuate în condiții naturale și respectând cultura-gazdă, au avut ca rezultate creșterea, dezvoltarea și bogăția. Dimpotrivă, interacțiunile nearmonioase nu au fost decât impuneri nereușite și nocive.



Cu tot regretul, trebuie să declarăm că grupările ticăloase precum DAESH, sunt progeniturile unor astfel de împerecheri nefaste cu unele culturi importate. Dacă problema ar fi fost fost pur și simplu teologică, ar fi trebuit să asistăm la astfel de fenomene înainte de era colonialismului, dar istoria arată contrariul. Fapte istorice oficiale arată clar cum confluența colonialismului cu o gândire extremistă și respinsă din inima unui trib de beduini a plantat semințele extremismului în această regiune. Atunci, cum este posibil ca un gunoi precum DAESH să iasă din rândul uneia dintre cele mai morale și umane școli religioase care, ca parte a nucleului său, include ideea că, dacă iei viața unei ființe umane este ca și cum ai ucide întreaga umanitate?



Trebuie să ne întrebăm de ce unii oameni născuți în Europa, care au fost educați din punct de vedere, intelectual și mental, în acest mediu, sunt atrași de astfel de grupări? Putem să credem cu adevărat că persoanele care au la activ doar una sau două călătorii în zonele de război, au devenit brusc atât de extremiste încât să poată ciurui trupurile compatrioților lor cu gloanțe? În această privință, cu siguranță nu putem uita efectele unei vieți petrecute într-o cultură patologică, într-un mediu corupt, izvorât din violență. În această privință, avem nevoie de analize complete, analize care să descopere corupția ascunsă și aparentă. Poate o ură adâncă - sădită în anii de creștere economică și industrială, și izvorâtă din inegalitate și posibile prejudecăți legale și structurale - a creat idei care apar o dată la câțiva ani, într-un mod bolnăvicios.



În orice caz, voi sunteți cei care trebuie să descopere straturile aparente ale propriei societăți, să deznoade și să dezlege noduri și resentimente. Fisurile trebuie să fie sigilate, nu adâncite. În lupta împotriva terorismului, reacțiile pripite sunt greșeli majore, care nu fac altceva decât să lărgească prăpăstiile. Orice reacție grăbită sau emoțională, care ar izola, intimida și provoca și mai multă neliniște, stres și teamă în sânul comunităților musulmane care trăiesc în Europa și America - care sunt compuse din milioane de ființe umane, active și responsabile - și care, mai mult decât s-a întâmplat deja în trecut, le-ar priva de drepturile lor fundamentale și i-ar izola de societate, nu numai că nu va rezolva problema, dar va mări prăpăstiile și resentimentele.



Măsurile și reacțiile superficiale, mai ales dacă iau forme juridice, nu vor face altceva decât să mărească polarizările actuale, să deschidă calea crizelor viitoare, și nu vor avea niciun alt rezultat. Potrivit rapoartelor primite, unele țări din Europa au dat recomandări care încurajează cetățenii să spioneze musulmanii. Acest comportament este nedrept și știm cu toții că prin căutarea nedreptății nu se va obține decât o reversibilitate nedorită. În plus, musulmanii nu merită astfel de tratamente rele. De-a lungul secolelor, lumea occidentală i-a cunoscut bine pe musulmani - au fost zile în care occidentalii au fost oaspeții pământurilor islamice și au fost atrași de bogățiile gazdelor lor, și zile în care ei au fost gazde și au beneficiat de eforturile și gândirea musulmană - în general, ei au avut parte doar de bunătate și toleranță.



Prin urmare, aș dori ca voi, tinerii, să puneți temelia pentru o interacțiune corectă și sinceră cu lumea islamică, bazată pe o înțelegere corectă, pe o cunoaștere profundă și pe lecții învățate din experiențe oribile. Într-un astfel de caz, și într-un viitor nu prea îndepărtat, veți fi martorii construirii unui edificiu pe aceste fundații ferme, care va crea o umbră de încredere și de siguranță asupra coroanei arhitectului său, va oferi căldura securității și păcii, și va lumina întreg pământul cu flacăra speranței într-un viitor strălucitor.



Sayyid Ali Khamenei

29 Noiembrie 2015